Pana in gat in credite

Ieri am fost la banca sa-mi schimb un card care expira si cat timp am asteptat, nu prea mult pentru ca este vacanta, am auzit o conversatie purtata la unul din birouri. Clienta, o tanara, vroia sa ia un credit impreuna cu prietenul ei ca sa-si cumpere un apartament. Le trebuiau 100.000 EURO, din care nu aveau prea mult.

Cand am auzit suma, marturisesc ca am ciulit urechile. Functionara a inceput sa-i calculeze, a intrebat-o veniturile, care nu erau spectaculoase, alte credite, si aici distractia: Nu mare lucru - un card de cumparaturi, un televizor in rate, o masina si inca altele. Dupa parerea mea erau bagati pana in gat, si chiar ma asteptam sa fie trimisa la plimbare. Doar era criza, persoana avea venituri mici si alte credite in derulare. Dar nu, cu grad de indatorare pana la 60%  cu imprumut pe 35 de ani, primea cateva zeci de mii. Parea perfect normal sa traiasca de pe azi pe maine cu 3 lei care i-ar mai fi ramas dupa ce si-ar fi achitat rata la imprumut...

Astfel, mi-am dat seama de o tendinta din ce in ce mai accentuata de a nu mai strange bani pentru lucrurile mai mici si de a te indatora aiurea pentru fiecare obiect numai pentru ca vrei sa-l cumperi in momentul acela. Mi-am amintit si de o replica pe care am primit-o prin 2004 cand povestea cu creditele nu era la moda: De ce sunteti impotriva creditelor pentru ca americanii asa traiesc... Foarte bine, sa luam salam, carnati, apa plata si altele pe credit, de ce sa traim din veniturile reale si sa mai punem si un ban deoparte pentru cand o sa iesim la pensie...